Crestina: Volume 1

Product Information

Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină (apuseană) și cea greacă (răsăriteană). Pentru mai multe detalii vedeți Marea Schismă. Creștinismul are originea în iudaism. Ca moștenitor (alături de islam și iudaismul contemporan) al tradiției religioase orientale, creștinismul perpetuează până în zilele noastre credințe și mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5.000 de ani. [6] Kors, Alan Charles; Peters, Edward, ed. ( 2001). „Sorcery in Christendom 900–1300”. Witchcraft in Europe, 400–1700 A Documentary History. University of Pennsylvania Press, Incorporated. ISBN 0-8122-1751-9. O altă sursă este de acord cu estimatul lor de 7000-7500 creștini în 100 d.Hr. [13] Un manual de istoria creștinismului de la editura Universității din New York este și el de acord, deși exprimă unele dubii. [14] Un alt sociolog al religiei este și ea de acord. [15] Părinții Apostolici [ modificare | modificare sursă ] Carrier, Richard ( 2 iulie 2014). „The prospect of a Christian interpolation in Tacitus, Annals 15.44”. Vigiliae Christianae. Brill Academic Publishers. 68 (3): 264–283. doi: 10.1163/15700720-12341171.

crestina translation in English | Italian-English dictionary

Evanghelicii sunt creștini protestanți (deci bazați pe Sola Scriptura) care nu vor să fie nici creștini liberali, nici fundamentaliști. Problemele Cristologice erau probleme legate de natura lui Iisus Hristos . Prima menționare a unei astfel de probleme datează din sec al IV-lea e.n, când un preot, Arie din Alexandria (250-336 d.Hr), a declarat că Isus nu este același cu Tatăl Sfânt, ci este doar o creatură a sa la fel ca orice om. Până la momentul acela, creștinii credeau ca Isus are o latură umană și o latură divină, dar Arie spunea că are doar o latură, umană nu și una divină. În anul 325 e.n., toți episcopii din toate cel 3 zone, și cei cinci patriarhi, împreună cu împăratul Constantin cel Mare, s-au întrunit în orașul Niceea, formând Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine. Aici s-a luat hotărârea scrierii Crezului de la Niceea, clarificându-se faptul că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și condamnat ca eretic. Au mai apărut apoi și alte erezii, dar toate au fost combătute. Cea mai însemnată erezie poartă numele de monofizism, și a apărut mai târziu și a avut consecințe grave asupra Lumii Creștine. Perioada Reformei Protestante [ modificare | modificare sursă ] Miscări premergătoare Reformei [ modificare | modificare sursă ] Majoritatea denominațiunilor creștine afirmă fidelitatea sa față de esența creștinismului primordial, în ciuda formei schimbate. Creștinii nominali sunt persoane care se identifică drept creștini, dar covârșitor nu sunt active religios.

Biserica Anglicană ( Church of England) este o biserică istorică, apărută în Anglia, în timpul Reformei Protestante. A fost înființată în urma desprinderii regelui Henric al VIII-lea de Roma. Motivul rupturii a fost dorința regelui Henric de a divorța de Catherine de Aragon, act interzis de Biserica Romano-Catolică. Acesta trimis o scrisoare Papei Clement al VII-lea prin care l-a rugat să accepte divorțul, dar papa nu a acceptat. În acea vreme circulau ideile noi ale Reformei Protestante și regele, supărat, s-a rupt de Biserica Romei, a înființat Biserica Anglicană, biserică autohtonă a Angliei și s-a autoproclamat Cap al Bisericii Anglicane, divorțând de Catherine de Aragon. Ulterior, Henric a mai avut alte 5 neveste. Această biserică este organizată într-o ierarhie condusă de către Arhiepiscopul de Canterbury. Din Anglia această biserică s-a răspândit, mai ales, în Scoția și în Statele Unite ale Americii, sub denumirea oficială de Biserica Episcopaliană. Prima della fine del cavo metallico troveremo il libro via per poi continuare su sentiero che ci porta a delle facili roccette molto instabili che ci porteranno ad una crestina finale molto suggestiva. Certe caratteristiche accentuate, come il naso a squalo, ma anche la grafica più fluida con un'unica crestina sulla fiancata che forma un arco continuo dai fari alla coda, sono esempi di quell'osmosi. Apar certuri între 2 din cele 3 zone. Biserica Apuseană și cea Răsăriteană au avut numeroase conflicte terminate cu pace, în timp ce a 3-a zonă, cea din Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut numeroase alte probleme:

Colaj Muzica Crestina 2021 - Beny din Barbulesti Colaj Oficial Colaj Muzica Crestina 2021 - Beny din Barbulesti Colaj Oficial

primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este, de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Sâmbătă, 28 octombrie, la Universitatea Pontificală „Sant’Anselmo” din Roma a avut loc Simpozionul...Așadar, răspândindu-se în tot bazinul mediteranean, în secolul I e.c., creștinismul primar a avut, la început, o fizionomie predominant urbană, centrele mai importante erau: Antiohia, Corint, Efes, Alexandria și Roma. ediției revizuite în limba română aparține Societății Biblice Interconfesionale din România, cu acordul

Doxologia.ro - Portal Crestin Ortodox

Până la circa 1300, Biserica Catolică, deși admitea existența Diavolului și a demonilor, nu credea că există vrăjitoare. [32] :60–63 În timp ce istoricii nu au reușit să identifice o singură cauză a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „frenezia vrăjitoarelor”, oamenii de știință au observat că, fără a schimba doctrina bisericii, s-a dezvoltat un curent de gândire nou, dar comun, conform căruia vrăjitoarele sunt atât reale, cât și răuvoitoare. Dosarele inchizitorilor arată: credința în magie a rămas atât de răspândită, încât i-a convins pe unii istorici că creștinismul nu a câștigat niciodată cu adevărat mințile oamenilor din mediul rural. [33] Probabil vânătoarea de vrăjitoare a fost declanșată de mica eră glaciară. [34] :335 Majoritatea acuzațiilor de vrăjitorie au pornit de la oamenii de rând, iar autoritățile nu și-au dat silința să le urmărească penal pe vrăjitoare; procesele erau adesea civile (lumești) și nu religioase. [35] :xiii Majoritatea proceselor au avut loc în Germania de Sud-Vest, între anii 1561 și 1670. [36] Numărul total de victime a fost estimat la circa 40 mii, în timp ce în secolul XIX se credea că au fost nouă milioane de victime. [36] Iluminismul [ modificare | modificare sursă ] Iisus Hristos este recunoscută o dublă natură: divină și umană, fiecare dintre ele deplină. Credința creștină că, după moartea sa pe cruce, Iisus Hristos a înviat din morți, se constituie în teologia creștină ca dovadă a acestei duble naturi. Istoric vorbind, chestiunea naturii lui Iisus Hristos a fost un motiv de mari dispute între adepții săi încă de la începuturile creștinismului și punctând, cu crize și dispute, istoria acestei religii bimilenare până astăzi. Herbert Smolinsky, Klaus Schatz: Kirchengeschichte der Neuzeit. Patmos, Düsseldorf 1993, ISBN (Leitfaden Theologie. 21, 2 Bände). Sub denumirea generică de apologeți sunt cuprinși scriitori creștini din secolul al II-lea care au apărat creștinismul în fața autorităților, dar și în fața atacurilor venite dinspre intelectualii păgâni sau evrei (în cazul lui Iustin Martirul). Mulți dintre ei – cei despre care există informații – s-au convertit la maturitate. Erau oameni educați, capabili să poarte un dialog polemic în termenii filosofiei vremii lor. Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;Popoare crestinate in Apus: germanii, anglo-saxonii si scandinavii, 6 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro Renaștere • Perioada marilor descoperiri • Reforma Protestantă • Baroc • Marele Ducat de Toscana • Războiul de Treizeci de Ani • Imperiul Otoman • Imperiul portughez • Imperiul spaniol • Imperiul britanic • Monarhia habsburgică • Imperiul rus • Iluminism